Ne-am
aliniat într-o dimineaţă rece şi gri de octombrie…Nu se putea
numi Ziua Armatei fără a fi prilej de întâlnire! De peste tot,din
satele şi micile orăşele,fără titluri şi grade pompoase, ne-am
întâlnit fericiţi de revedere, strângându-ne mâinile
bărbăteşte, chiar dacă toamna vieţii a început să lase urme
adânci…
Imnul
României a sunat ca o muzică sacră peste sufletele noastre, iar
privirile obosite s-au transformat în autoritate profesională…
eram deja alţii, cei care cu decenii în urmă depuneam jurământul
sfânt, îmbrăcam cămaşa sacrificiului de sine şi porneam în
marea bătălie a devenirii ca apărători , ca oameni, ca exemple
tăcute şi modeste …
Poezia
lui Ioan Alexandru şi muzica lui Grigore Leşe ne-au trimis la o
revedere cu cei înrolaţi în armatele cerului…Prin faţa
noastră, pe ceruri, defilau armatele celor ce nu mai sunt, rânduri
rânduri de tăcuţi şi nepreţuiţi ,umbre ce ne-au vegheat
devenirea, admirabili înaintaşi, modele şi făuritori de mituri.
Am
întins degete nevăzute spre societatea civilă… iar ea ne-a
întins braţele cu recunoştinţă! Nimic nu este mai de preţ decât
respectul muncii făcute cu temei, îndeplinirea misiunii şi
liniştea plecării din primul rând cu conştiinţa datoriei
împlinite! Iar prezenţa reprezentantului Asociaţiei Seniorilor
Deta, Dl Voiculescu a fost dovada că munca de o viaţă este
recunoscută şi acum, când am îngroşat rândurile celor maturi.
Şi administraţia publică locală ne-a onorat cu prezenţa d-lui
Iovan care demonstrează utilitatea experienţei acumulate ,
implementând un suflu nou, viguros, ca o chemare a urbei de dincolo
de lucruri, că mai avem multe de făcut!
Am
ascultat expuneri şi am văzut filme despre eroism şi eroi…
chipuri dârze alunecau pe ecran dar dincolo de lucruri, de fapt eroi
ai luptei cu noi înşine eram noi, cei plecaţi din linia întâi…Iar
la o ţigară fumată cu nesaţ, povestirile celor cărunţi aminteau
dimineţile oraşului liniştit în numele căruia am albit, am trăit
intens, ne-am jertfit familii ori multe clipe frumoase dintr-o viaţă
dedicată profesiei, mândriei de a fi exemplu, numit simplu şi
anonim, apărător…
Ne-am
petrecut cu demnitate, respirând istorie…
Ce
poate fi mai înălţător şi recunoscător decât secunda de
sinceritate în care, după ani, îţi aminteşti de curaj,
abnegaţie, devotament, chiar patriotism…Ce poate fi mai respectuos
decât dorinţa de a spune simplu, şi eu mi-am îndeplinit misiunea
încredinţată!
Căci
am iubit meseria de apărător al liniştii cetăţii şi am făcut-o
pentru temeinicia iubirii …fără rezerve, cu toată fiinţa, fără
pretenţii, până la sacrificiu! Căci am păşit în rândurile
profesiei sacrificiului de sine, şi am făcut-o pentru clarul
ochilor si pentru somnul liniştit de acum! Fără a avea capricii de
mesean, fără a cere o secundă dreptul la pita rotundă a
avantajului material! Doamne,mai ţineţi minte că am jurat să
plătim liniştea ţării cu ce am avut mai scump ca simpli
muritori,cu preţul vieţii ?
Căci
am păstrat în adâncurile ochilor noştri secunda dramatică a
deciziei dureroase şi am făcut-o pentru clarul conştiinţei,
pentru modestia anonimatului şi mai ales pentru mândria de a ne lua
copilaşii de mână şi a-i plimba printre amintiri cu conştiinţa
împăcată… Iar dacă am greşit, nopţile de nesomn, şi
regretele şi sufletele noastre neîncetat vor plăti! Nicio secundă
din trecut nu va umbri demnitatea zilei de astăzi !
Ne-am
despărţit într-o amiază rece şi gri de octombrie… Nu se putea
numi Ziua Armatei fără a fi un prilej de a ne angaja la o noua
reîntâlnire peste un an …şi aceasta pentru că Armata, ca şi
conştiinţa de sine şi de neam, nu piere! Ciurean
T.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Din respect față de cititorii noștri care exprimă opinii într-un limbaj civilizat ne rezervăm dreptul să moderăm comentariile și să le eliminăm pe cele care conțin injurii sau cuvinte obscene. Vă mulțumim pentru înțelegere și vă asigurăm că opinia dvs va fi publicată în cel mai scurt timp.